Circuit de zbor in Dobrogea, 22 – 28 iulie 2003

 

Ideea a fost: calatorie si zbor in Dobrogea pe pantele cunoscute, in functie de directia vantului.
Au participat piloti cu nivele de zbor foarte diferite. Fiecare si-a imbogatit experienta si a avut prilejul sa admire o regiune cu totul deosebita: Dobrogea. Este defapt un gen de turism pentru pilotii de aeronave ultrausoare fara motor (parapanta si deltaplan) unde placerea de a zbura la mai multe pante contribuie si la o cunoastere temeinica a unui viitor traseu de zbor.

Marti, 22 iulie 2003. Zi de zbor la Palazu Mic. Acelasi miros, amestec de cimbrisor salbatic si iarba rara, uscata, crescuta printre pietre, aceeasi frumusete a zonei. Scaieti, uscaciune si vant. Din Nord-Est.
Intreaga zi a fost dominata de cumulizari medii, declansari slabe, rafala de maxim 5 m/s, multe pasari in aer (pescarusi, vrabii, ulii, si berze).
La 14.20 am urmarit cu atentie o barza care a plecat de la inaltimea satului. A insistat mult pana a prins termica, a dat din aripi, viraje stramte. Pescarusii nu cu mult deasupra ei, urcau totusi mai repede. Peste panta de Nord-Est scoala a inceput urcarea in termica si nu s-a mai oprit din spirale largi decat la aproximativ 600 metri inaltime. Am remarcat insistenta cat si tipul virajelor pana a intrat in termica, foarte inguste.

Dupa un zbor cu GT-ul (deltaplan construit de firma germana Thalhofer), antrenament pentru Campionatul National la Deltaplan – Ranca, Parang am inceput scoala de parapanta cu un nou elev: Cristi Vasile din Constanta. Custom Sail-ul, parapanta de scoala pentru prima faza, s-a bucurat iarasi cand am scos-o din sac. Probabil ca aceeasi bucurie a avut-o si GT-ul cand, dimineata devreme, l-am scos din hangarul de la Oituz. Construit din piatra si lemn de catre dl. Grogloth Ladislau (Loti), hangarul este pus cu generozitate la dispozitia deltaplanelor si motodeltaplanelor cu care zburam in club.

Dupa 17.00 vantul s-a intors din Est, directie ideala pentru scoala la Palazu Mic si a devenit mai laminar. Mai bine zis “a intrat” briza, aceasta rotatie fiind tipica in zona litoralului si in interiorul uscatului la cel mult 20 km, atunci cand suntem in anticiclon. Urma inca o rotire a vantului dinspre Sud-Est, mai spre seara, apoi slabirea lui la 1-2 m/s, in virtutea aceluiasi fenomen, fapt care dealtfel s-a intamplat dupa 18.30.

23 iulie 03
Dimineata, briza din Nord-Est cu 4-5 m/s asa ca am hotarat sa zburam pentru inceputul zilei la faleza din Costinesti, Golful Francez. Faleza si-a revenit dupa taluzarea de anul trecut, in sensul ca malul a devenit iarasi destul de abrupt datorita surparii. Natura incearca sa repare ambitiile inutile ale unor oameni care nu o inteleg, astfel ca ascendenta este iarasi buna acum.

Aici l-am gasit pe Laurentiu din Constanta care tocmai decola cu parapanta Astra- Aeros. L-am urmarit cum castiga inaltime spre Hotelul Forum, briza ne invita deci sa zburam la faleza. Zborul nu a tinut decat 20 minute, timp in care am admirat plaja de sus, apoi taria brizei a scazut sub 4 m/s si a trebuit sa aterizam. Intre timp decolase cu Advance Omega 3 si Nelu Festeu, coleg de zbor din Constanta.

Nefiind o evolutie normala a brizei am plecat hotarati spre Baltagesti, unde poti zbura pe orice directie. Am ajuns dupa 18.00, aici doi ulii se jucau in vantul de Sud-Vest. Este la 50 km de Constanta si briza influenteaza uneori aceasta panta. Sud-Vest-ul puternic (7-8 m/s) ne-a obligat sa decolam mai de jos, din dreptul pinilor. Totusi, ascendenta dinamica foarte puternica si vantul tare a facut greoaie inaintarea astfel ca a inceput deplasarea spre spate. Destul de neplacut cand vezi panta ca-ti defileaza sub bocanci in sens invers. A inceput munca in ham, urechi, speed, balansari, pentru a cobora. Doar cu putin peste nivelul pinilor am revenit la configuratia normala a aripii, pentru a continua zborul de patrulare.
Seara vantul nu a incetat, cerul senin, linistea si peisajul au completat aceasta zi superba.

24 iulie 03
Rasaritul, in jur de ora 5, l-am salutat cu un zbor de patrulare, tot de la o inaltime mai mica pentru ca vantul si-a mentinut taria. Peste Baltagesti si Galbiori erau Cumulus fractus panus, albi, care se deplasau cu viteza. In aer se simtea umezeala. Spre Vest a aparut curcubeul la 07.30, ora la care am hotarat sa plecam deoarece aerul era din ce in ce mai umed. Urma sa ne intalnim cu un coleg de zbor, Cretu Bogdan (Bobo) care venea din Bucuresti, curios sa vada Dobrogea. Acest lucru s-a intamplat mult mai tarziu in timpul zilei, la Enisala.
In drum spre Casian (un alt punct din circuitul de zbor) au inceput sa se ingramadeasca Altostrati si Nimbostrati iar spre Nord se zareau Cumulus mediocris albi, ca un drum de nori, orientati de la Est la Vest.

Cheile Dobrogei ne-au impresionat iarasi (pentru a cata oara?) si dupa virajele prin calcarele sale am intrat dreapta, inainte de satul Cheia, spre Casian. Am parcurs doar 2 km din cei 3.5 pana la panta, cand parbrizul a inceput sa se acopere cu picaturi. Ploaia era slaba dar norii destul de numerosi ne-au obligat sa ne intoarcem. Am filmat cateva clipe imensul bloc de piatra al Casian-ului cat si “lingura” din stanga decolarii “La Pietre”, apoi ne-am indreptat spre Caraula.
Daca la Casian vantul de Nord-Est care batea era foarte bun pentru zbor, aici, aceasta directie a vantului este destul de laterala. Iarasi ploaia, atat de rara in Dobrogea, ne-a hotarat sa plecam catre Nord, unde cerul devenise senin.

Peisajul admirat din mers ne-a facut sa nu ne plictisim asa ca am ajuns repede in Babadag, am trecut de Geamia Gazi Ali Pasa si am facut dreapta spre Enisala. Aici nu mai zburasem, doar anul trecut am venit pentru a studia zona. Cetatea de la Enisala, fosta fortificatie romana, este pe un deal abrupt, poti zbura pe Nord sau Sud si urca peste cetate in ascendenta. Batea un Sud-Est cu 7-8 m/s, tare pentru panta de scoala – antrenament situata aproape de dealul cetatii. Ne-am jucat cu kite-ul asteptand. Kite-ul este o parapanta de dimensiuni mai mici dar cu posibilitati de a executa figuri acrobatice. Este comandata de la sol prin doua comenzi si ofera un bun antrenament pentru coordonarea miscarilor pe vant tare.

Foarte multi ulii au urcat in ascendenta la aceasta panta, au inaintat apoi spre Nord peste stuf. De aici se vede Lacul Razim, Insula Popina, Dealul Bestepe, Dealul Mare, defapt toata Dobrogea de Nord-Est. Cand Bobo ne-a prins pe circuit primele sale cuvinte au fost: “incredibil cata frumusete aici”.

Am zburat pentru prima oara pe aceasta panta, patrulare si zboruri de finete spre seara. Panta este abrupta spre partea sa superioara, decolarea necesita atentie pentru ca scaietii abunda si pietrele sunt atotprezente.

Bobo a inceput acomodarea cu Dobrogea neincetand sa admire peisajul si totodata sa se bucure de posibilitatile de zbor oferite de aceasta panta. Surprizele au aparut spre seara cand vantul a scazut iar tantarii au inceput atacuri in picaje. A trebuit sa dam stingerea repede (21.30) fapt ce ne-a avantajat a doua zi cand ne-am trezit devreme.


Vineri 25 iulie 03

Vantul racoros din Vest (briza de uscat) ne-a trezit la timp sa admiram rasaritul, Lacul Razim cu reflexe rosiatice parea nesfarsit la orizont, Insula Popina se zarea vag prin aburul diminetii.
Dupa ce am strans tabara de corturi, vantul s-a rotit progresiv din Nord-Est. Astfel am avut sansa sa zburam la cetatea Enisala pe panta de Nord-Est. Vizibilitatea era foarte buna. Am decolat de sub panta, pe rafale de 22 km/h la 10.32 si am urcat rapid peste cetate. Greu de descris asemenea peisaj, totul ireal de frumos.
Pe cota maxima a pantei rafala a atins 36 km/h. Cumulizari joase se formau peste lac si peste stuf. Deasemeni, in interiorul Dobrogei cumulizarile erau joase si dese (4/8) pentru aceasta ora. Zbor de patrulare si chiar urcare in termica, de necrezut pentru ca in fata aveam stuf si apoi numai apa (Lacul Razim).

Lunca din dreapta cetatii, intinsa si neteda, nu ne-a creat probleme la aterizare. La 11.30 anemometrul indica o valoare constanta la care e bine sa nu te hazardezi:31 km/h. Am plecat spre Dealul Mare, nume cat se poate de adevarat. La aproximativ 3 km de soseaua spre Tulcea, pe stanga, se ridica din campie un deal impunator, abrupt pe Est, Nord-Est si Sud-Est si lin pe partea Vestica. Este diferit de majoritatea pantelor din Dobrogea.

Vantul s-a intensificat din Nord-Est, astfel ca la 50m DH rafalele atingeau 28 km/h, minima fiind de 15 km/h. Aici ai senzatia ca esti un pitic datorita pietrelor mari care acopera tot dealul, gata sa se rostogoleasca. Inaltimea maxima este de 278 m, nu am urcat pana sus, oricum nu puteam decola de acolo datorita vantului foarte puternic.

Am decolat cu Nova Xyon 28 la 14.10 pe o mica acalmie, dupa cateva secunde de zbor termica nu m-a iertat. Turbulenta, parca infuriata, pentru prima oara zburam pe aceasta directie. In linie dreapta am urcat pana la 300m, am inaintat foarte putin, urcare aproape la verticala. Speed-ul a facut fata iar zborul in deriva spre cariera a facut posibila evitarea unei deplasari in spatele pantei. Nu intentionam sa realizez un zbor de distanta, am aterizat la capatul sudic al pantei dupa cateva inchideri ale aripii datorate turbulentei termice. Am inchis zborul la aceasta panta si ne-am continuat circuitul de zbor prin Dobrogea catre cea mai reprezentativa zona: Priopcea.

Dealul Bestepe l-am lasat in spate, vantul de Est, bate in lungul acestei pante fiind orientata Est-Vest. Peisajul oferit de inaltimile acestui deal cu nume turcesc (Bestepe inseamna Dealul 5) este incredibil. Spre Nord se intinde Delta Dunarii iar spre Sud Lacul Razim cu Insula Popina vazuta de asta data dinspre Nord.

Am trecut prin satul Izvoarele lasand in stanga Vf. Consul 333m, abrupt si salbatic, inca nu am zburat aici. Dupa Vf. Dalchi 260m (langa localitatea Mircea Voda) unde ai senzatia ca stancile urmeaza sa se pravaleasca in vale, au inceput dupa localitatea Cerna, culmile Priopcei. De fiecare data cand zburam aici avem o mare bucurie. De sus, cota 410 m NM, Dobrogea de Nord ti se infatiseaza iar un zbor termic peste culmile Macinului, Pricopanului si apoi in campie este un bun antrenament. Varietatea temelor de zbor pe care le poti realiza aici fac din Priopcea o zona completa din punct de vedere al scolarizarii: primii pasi in zborul cu parapanta sau deltaplanul, zbor de inaltime, zbor de patrulare, zbor termic, zbor de distanta.

Bobo a facut aici primul sau zbor de patrulare in aceasta seara pe latura de Est. Vantul laminar, panta ideala ca forma si desigur parapanta sa Paratech P3 l-au ajutat sa se mentina in aer in zbor de patrulare.

In urmatoarea zi, sambata 26 iulie 03, termica a fost generoasa, umezeala crescuta, astfel ca nori Cumulus de toata frumusetea acopereau 6/8 la 13.30 cerul de un albastru inchis.

Zbor de patrulare si zbor termic au fost temele pentru aceasta prima parte a zilei pe latura de Nord-Vest a pantei. La 11.05, dupa descendenta de la decolare a urmat o termica capricioasa prinsa pe zona de Nord-Est, spirale pe partea dreapta si urcare peste panta cu aproximativ 200m. Vario piuia cand si cand dupa ce am depasit coama. N-am insistat, am folosit inaltimea pentru a filma.

Din Bucuresti au sosit pentru a incepe scoala de zbor inca trei elevi: Emil Constantinescu (este doar o coincidenta de nume), Dana Constantinescu si Dan Paduraru. Dupa aterizare ne-am intalnit la tabara de corturi.

Scapati de calvarul din capitala, aici in linistea oferita de Priopcea au facut primele teme pentru a invata zborul cu parapanta, sambata seara si duminica 27 iulie 2003. Cata placere poate oferi peisajul, zona degajata la decolare si aterizare pe orice directie, iti poti da seama doar cand incepi a invata zborul aici , la Priopcea.

Am incheiat circuitul de zbor prin Dobrogea, luni 28 iulie 2003 la panta de scoala-antrenament Dinogetia, locul unde in 1985 am invatat sa zburam cu deltaplanul. Aceeasi coama sudica excelenta pentru patrulare, aceleasi bostanarii la aterizare, doar salcamii de la baza pantei au mai crescut putin. Spre Nord, nu departe de panta, cetatea romano-bizantina Dinogetia inconjurata de garla Mare si garla Latimea ofera o imagine a vietii din secolul al IV-lea. Construita pe Popina Bisericutei, cetatea era pazita de ape din toate partile. Vantul puternic din Nord ne-a impiedicat sa zburam aici, insa aducerea aminte a momentelor cand tineam pentru prima oara trapezul in maini ne-a facut sa simtim zborul de inceput tot la fel de proaspat.
Inspre sud, peste Lacul Jijila, se contura semeata Urliga, panta unde cu ani in urma zburau in cantonamente toti deltaplanistii galateni. Ea pastreaza aceleasi caracteristici ca majoritatea pantelor din Dobrogea: abrupte si stancoase spre Sud, line si usor impadurite pe Nord.

Nu am reusit sa zburam la toate pantele si falezele din Dobrogea: falezele Marii Negre de la Vama Veche si Eforie Sud, faleza din localitatea Dunarea (la Dunare), panta de langa Medgidia si localitatea Remus Opreanu, Dealul Bestepe si Urliga, insa am trecut pe langa fiecare si le-am mangaiat cu privirea.

Inca nu sunt studiate falezele dea lungul Dunarii (din dreptul localitatilor Harsova si Daeni), dealurile de la Agighiol si de langa Baia si oare cate alte pante nu ascunde acest tinut unde zborul este plin de farmec?

Circuitul de zbor este disponibil pe caseta video si CD, cuprinde descrierea pantelor si zboruri la acestea. Pentru pilotii si impatimitii zborului in Dobrogea urmeaza un nou circuit pentru anul viitor, informatii la telefoanele: 0723 540913, 0241-673578, 021-4136035.

 

Doru Isofache, C.Sp. Aripile Albe Dobrogea